Ideea CUB Escape Room mi-a venit într-un moment de cumpănă, când cântăream dacă are rost să continui cu conglomeratul CUB sau să mă angajez și eu ca tot omul, în IT. Acest moment de cumpănă se întâmpla pe pârtia Bradul, unde subsemnatul prestează ca instructor de ski – asta când prestează, căci sunt multe momente când privește cum prestează alții și asteaptă să înceapă și el prestația.
Era o zi când nu funcționau instalațiile de transport pe cablu și, deci, mi s-au anulat orele programate – o treabă dezamăgitoare, de obicei. Atunci a venit un amic și-am povestit cu el cum e viața de programator – părea atât de mult mai liniștită și neriscantă, încât m-a făcut să mă întreb cu adevărat dacă merită să stau pe pârtie și să plătesc chirie la service-ul de biciclete care așteaptă să iasă ghioceii ca să și-o plătească ”singur”.
Într-o zi ulterioară m-au chemat prietenii mei de la Obscuria Escape Rooms să testez noua lor cameră (pe ei i-a lovit trenul Covid de i-a zburat pe altă planetă, falimentul șuierându-le pe la urechi). Am ieșit de acolo absolut fascinat de câte idei și câtă electronică poate încăpea în… câțiva metri pătrați.
Acum, pe măsură ce scriu asta îmi dau seama că eu am fost la aproape toate Escape-urile din Brașov în teste, căci pe vremea când eu mă ocupam mai mult cu voluntariatul, nu-mi permiteam astfel de distracții pe bani (grei pentru mine).
Acestea au fost cele două semințe plantate de alții, pe care eu le-am pus în pământ și udat până am decis să încerc să concep CUB Escape Room.
Și a durat aproximativ o noapte, urmată de o zi grea la ski.
De fiecare dată când mă gândeam la un task/quest, mai apărea unul, astfel că a trebuit în cele din urmă să mă calmez și să fac și un studiu de piață să văd cât de originale sunt ideile mele. Resurse și idei există, dar am ales să merg cu ale mele, căci Escape-uri într-un service real n-am mai auzit să existe.
Și începem cu începutul – plimbatul pe afară.
În vremurile mele de voluntariat, adică în studenție, am fost trup și suflet în CPNT, cel mai fain club de munte din țară. Asta însemna că îmi luam plăcerea din libertatea și efortul oferite de munte și îmi aduceam contribuția arătându-le și altora cât de frumoase sunt cele 2, punând osul la organizarea Marathon 7500 și Brașov Marathon. Dacă aveți chef și timp de aprofundare, sunt linkuite cele două evenimente către cele mai faine păreri pe care le știu despre ele. Și după acestea două și alte evenimente ale vieții, am ajuns să fiu singurul doritor să organizeze/coordoneze crearea și ProPark Adventure Race. Acela a fost primul meu copil, practic.
Pe scurt, ProPark Adventure Race este un concurs de anduranță de maxim 50 de ore în alergare, pe bicicletă, cu caiacul, pe corzi (alpinism) și prin probe speciale (diferite de la an la an), pe distanțe care se întind până la 300km, organizat de fiecare dată în alt loc din țară și cu traseul comunicat cu doar 12 ore înainte de start, cu participare obligatoriu în echipă cu minim o fată. În edițiile coordonate de mine (primele 3), au terminat concursul în medie, 3 echipe din 15. Greu, dar dificil, cum ar zice unii.
De acolo și din disciplina numită orientare, cultivată în timp la CPNT și CS Babarunca, coroborat cu câteva treasure-hunturi organizate pentru membrii clubului, mi-a venit ideea ca intrarea în service să se facă în urma unui mic treasure hunt în jurul blocului. Deși pare (și este!) un bloc obișnuit, în momentul când îți petreci majoritatea zilelor în el, e fain să îl cunoști mai bine și îți vine natural să îi inviți și pe ceilalți să o facă. Nu știu dacă o să vă ajute să știți că suntem la scara A, dar cu siguranță jocul ăla de cuvinte v-a prins bine. În plus, nu știi niciodată când ai nevoie de unul din cele 3 second-handuri sau de-o farmacie prin zona. Ei sunt vecinii noștri și ne bucurăm să le facem reclamă.
Pe scurt, ProPark Adventure Race este un concurs de anduranță de maxim 50 de ore în alergare, pe bicicletă, cu caiacul, pe corzi (alpinism) și prin probe speciale (diferite de la an la an), pe distanțe care se întind până la 300km, organizat de fiecare dată în alt loc din țară și cu traseul comunicat cu doar 12 ore înainte de start, cu participare obligatoriu în echipă cu minim o fată. În edițiile coordonate de mine (primele 3), au terminat concursul în medie, 3 echipe din 15. Greu, dar dificil, cum ar zice unii.
Și a durat aproximativ o noapte, urmată de o zi grea la ski.
De fiecare dată când mă gândeam la un task/quest, mai apărea unul, astfel că a trebuit în cele din urmă să mă calmez și să fac și un studiu de piață să văd cât de originale sunt ideile mele. Resurse și idei există, dar am ales să merg cu ale mele, căci Escape-uri într-un service real n-am mai auzit să existe.